vineri, 18 mai 2007

altceva

as vrea sa va povestesc ceva. altceva! nu despre referendum si nu despre formula 3110! nu despre muzica, nu despre fotbal. ci... despre un reportaj care m-a apropiat tare de un copil. acum fix două luni am cunoscut un baietel. un ingeras! un baietel de aproape 8 luni - atat avea atunci. cum l-am cunoscut? am primit pe mail un mesaj că un copil are nevoie de ajutor! nu am primit numai eu mesajul. ci si oameni sus-pusi cu putere de decizie. conducerea televiziunii la care lucrez a decis ca ne putem implica sa-l ajutăm. avea nevoie de bani. multi bani pentru familia lui, putini leuti pentru unul ca becali. si a inceput campania - viata pentru luca! o suta de mii de ici, o suta de colo, o alocatie de la un elev de calsa a X-a, o juma' de pensie a unui batran din dâlga... si uite asa s-au strâns banii. de la cei saraci, nu de la aia cu vile marete si masini scumpe. copilul a fost operat in franta si ... azi e bine! vine la noi in redactie! adica ... sunt fericita sa-l revad! se spune deseori ca jurnalistii nu se implica. transmit de la o inmormantare, spun la televizor -dumnezeu sa-l ierte si gata! dupa cinci minute au uitat! sau... o tragedie la inundatii - o batrana a ramas fara casa... sau un accident in care o familie si-a pierdut cei doi copii. dramatic. uneori, asa e. mergi mai departe - sunt subiecte pe care le uiti, pentru ca in viata de ziarist intâlnesti in fiecare zi un alt caz. dar sunt reportaje pe care nu le uiti niciodata. pe luca nu am cum sa-l uit. prefer sa cred ca luca a fost salvat SI datorita mie! repet - azi sunt fericita! o sa-l revad pe luca!

4 comentarii:

Unknown spunea...

UIte de ce imi sunteti dragi :) Abia astept sa fle si publicul larg despre marinimia voastra:)

OANA DESPA spunea...

ionela, semneaza-te data viitoare, sa stie lumea cine vorbeste

csiki spunea...

ok, e doar teorie! e normal sa te implici...ca doar esti om inainte de a fi jurnalist. Cred ca abia atunci ai profunzime...
Eu am cunoscut o groaza de oameni, pe care i-am intervievat si care m-au cucerit. Imi amintesc ca ,pe
cand lucram la ziar,
am facut un interviu cu o babuta de 82 de ani care se apucase de afceri!!! La acea virsta, m-a cucerit! Era absolut fenomenala, era lucida, avea mintea agera, facea calcule matematice fara nici un calculator si a reusit sa introduca o lege pentru pensionarii care s-au lansat in afaceri...Sigur ca ma gandesc cu umor si cu simpatie la ea! Nu stiu daca mai traieste...sa tot fie 6-7 ani de atunci...Ca ea au intalnit sute de oameni deosebiti...care mi-au castigat respectul si simpatia! Am invatat multe de la ei, m-au inspirat, mi-au dat energie, mi-au inspirat optimism, curaj, incredere, admiratie si mai multa putere...De cate ori am facut stiri despre copii, daca erau pozitive, ma simteam ca si cum as fi fost o zi libera si m-am relaxat teribil...cand erau negative m-au afectat...M-am implicat! Nu vad nimic rau in asta!
Da...am zeci sau poate chiar sute de reportaje sau stiri in care am pus suflet ...si s-a vazut asta, au iesit altfel decat cele pe care le-am facut doar pentru ca mi-au fost cerute de sefi...asa ca 'tot inainte!
Bravo, pentru Luca.

Nadina Campean spunea...

Luca a fost salvata si datorita tie asa ca ai de ce sa fii mandra si sa fii bucuroasa! au fost reportaje in care s-a vazut ca ai pus suflet.
de obicei, materialele care implica prichindei iti raman in suflet... aceeasi bucurie am avut-o si eu cand un cooilas de un an si trei luni nu vazuse niciodata lumina zilei si era legat de pat cu sarme. a fost luat de acolo, ingrijit de un asistent maternal si acum duce o viata, cred eu, mai buna! cand l-am vazut curat si cu zambetul pe buze, am fost mandra cand m-am gandit ca am avut si eu o contributie la "salvarea" lui din infernul in care era tinut de mama lui!